România a ajuns, după cele două eșecuri din America de Sud, mai jos ca niciodată. La tragerea la sorți a grupelor de calificare pentru Brazilia 2014, tricolorii se vor regăsi în urna a patra. Astfel că celebra declarație a ex-selecționerului Răzvan Lucescu, cum că am fi „în lumea a treia a fotbalului”, nu mai e decât un vis frumos din trecut.

Dacă incompetența ar vorbi, s-ar crăpa termopanele Casei Fotbalului de atâta zgomot. România e țara unde nimic nu mai miră pe nimeni. E țara unde oricine poate face orice, dacă dă cui trebuie cât trebuie. E țara în care poți semna un act doar de dragul de a te duce apoi, din proprie inițiativă, la tribunal, pentru a-l anula.

Scandaluri interminabile la TV, ciobani, mititei, echipe slabe şi obosite, contraperformanţe. Colac peste pupăză, la fel ca în ultimii ani, la fel ca întotdeauna, arbitrii stabilesc ierarhiile. Doar aşa o echipă mediocră, care are însă un singur atu - că aleargă - poate fi pe primul loc. Acesta este tabloul trist al fotbalului românesc.

Anul 2011 poate fi unul de referință pentru fotbalul românesc, cel puțin în ceea ce privește sectorul juvenil. Reprezentativele sub 17 și sub 19 ani participă la turnee finale, își testează forțele cu cei mai buni jucători ai continentului de la categoriile lor de vârstă și - de ce nu? - încearcă să se facă remarcați în ochii scouterilor, prezenți în număr mai mare la aceste competiții decât spectatorii de rând.

Așa au venit Georgian Ionescu și asistenții săi astăzi, la Timișoara. Centralul buzoian, încă un novice al sistemului, a primit, fără doar și poate, o bilă albă din partea cui trebuie. Faptul că a pus pe jar un întreg stadion și că și-a bătut joc de munca unor jucători, unor antrenori și a unor conducători contează prea puțin.

România contează doar în jocurile cu Luxemburg şi cu Insulele Faroe. Încă îi mai batem pe ăştia, dar cu Răzvănel selecţioner simt că acuşi nu vom mai obţine victorii dădătoare de speranţe nici cu aceste echipe de bucătari şi pescari. Nu degeaba nu mai suntem în Topul 50 Mondial. Nu degeaba ne bate cine vrea, aşa antrenor, aşa rezultate.

„Întotdeauna ne-am revenit la Timişoara când ne-a fost mai greu, aşa vom face şi acum”, era sigur pe el patronul cu nume de carne de grătar înaintea meciului dintre Poli şi Universitatea. Şi jucătorii erau optimişti: „Spargem ghinionul la Timişoara şi ne răzbunăm şi pe egalul din tur”, spunea fotbalistul-„pasăre” al Ştiinţei, Prepeliţă.

Fotbalul românesc a devenit, de vreo 10-15 ani încoace, un bâlci de prost gust, alimentat de media și cumpărat de public. Anual s-au stabilit noi praguri ale grotescului, rating-urile au sărit în aer, invers proporțional cu performanța sportivă.

Pentru cine a ales să ia sâmbătă drumul Clujului, pentru a asista pe viu, la partida CFR Cluj - Poli, cu siguranţă nu a avut de regretat. Chiar dacă vremea nu a fost foarte prietenoasă, iar drumul destul de obositor, evoluţia jucătorilor favoriţi ne-a încălzit cu siguranţă sufletele, iar succesul obţinut va rămâne o bornă importantă atât pentru club, cât şi pentru fani.

Gigi Becali aruncă cu banii. Cam aşa ar suna ceea ce titrează unul din ziarele sportive din capitală. Ce face patronul Stelei? Plăteşte datoria Pandurilor... pentru ca oltenii să poată juca contra celor de la Dinamo, adică Becali dă 400.000 de euro ca să... scape de ei, sau ce o fi primind în schimbul lor?

Astăzi începe cel mai important retur din istoria clubului. Un retur de totul sau nimic. Ultimul retur ce ne poate garanta accesul direct la „masa bogaților”. Poli își începe astăzi cursa către împlinirea visului unui întreg oraș și a unui șir întreg de generații: titlul de campioană.

Probabil vom avea parte de cel mai neaşteptat retur din istorie. Deşi teoretic a doua parte a campionatului nu a început... practic unele aranjamente s-au făcut. Culmea, nu este vorba despre „mişculaţii” făcute de echipe din capitală, ci chiar de liderul Galaţi, care s-a impus la masa verde la Tg. Jiu. Se vede că polul de putere s-a schimbat în fotbalul românesc de câţiva ani...

Cele trei "mari" echipe din Bucureşti vor să joace (fiecare de capul ei) pe acelaşi stadion, mai ales că ar fi vorba despre unul nou-nouţ - Naţional Arena, însă conducătorii fotbalului mioritic nu exclud "combinarea" echipelor ca în vremuri demult apuse, mai exact în urmă cu 26 de ani.

Aproape că m-am săturat de vorbăria despre fotbal. Deschizi tv-ul, automat eşti agasat de alde Naum cu şleahta lui cu tot, din care face parte nelipsitul Samuilă. Da, acest Samuilă care are impresia că le cunoaşte pe toate, indiferent dacă preş-ul Ligii – Dumitru Dragomir - l-a hrănit în direct cu... rahat.

Nimic despre învingători, totul despre învinși. Cam așa se poate rezuma pe scurt politica editorială a marilor trusturi media din capitală. Dacă în orice țară mai acătării din Europa presa se apleacă asupra principalelor candidate la titlu, media dâmbovițeană preferă pălăvrăgeala seacă pe marginea echipelor de la locul 6 în jos.

Cu mingea au dovedit că știu. De șapte ani încoace, Asesoftul a monopolizat competiția internă. Titlu după titlu, meciuri-spectacol, slam-dunk-uri, alley-oop-uri și alte cele. O țară întreagă le recunoaște meritele. Și totuși, unii dintre membrii delegației ploieștene ar fi candidați solitari la play-out, în ceea ce privește bunul simț.

Să fim ROMÂNI!!

Este doar un exemplu din numeroasele canale prin care curg de-a valma (cu toate impuritățile) așa-zisele emisiuni sportive… Guguștiucii care ne seacă serile și după – amiezile, vâlvă făcând alde Samuilă, Naum secundați de la o vreme de o fătucă pricepută – foc la sport și mai cu seamă la fotbal, pe numele ei, Anda, au impresia că sunt foarte inteligenți când, prin glagoria lor asmuță interlocutori, unii împotriva altora, după care, cei în cauză - ca niște fraieri - se iau la harță de-și spală izmenele în auzul și privirile tuturor.

În ciuda rezultatului stabilit la loviturile de departajare, adevărata câştigătoare a meciului de aseară e Voinţa Sibiu. Singura echipă, în sensul propriu al cuvântului, prezentă aseară, pe "Dan Păltinişanu". Trupa lui Pelici, chiar dacă s-a axat pe apărare, a făcut-o demn, fără trucurile murdare folosite de echipele mici de când lumea.

Se spune ca cei care sunt in fruntea localitatilor, adica alesii neamului – primarii – reprezinta si gradul de civilizatie a respectivei asezari, in toate domeniile de activitate, inclusiv in sport. Nu acelasi lucru putem spune si despre micutul ales al urbei din Sanandrei de Timis, o localitate situata la o aruncatura de bat de orasul Timisoara.

Fotbalul mic are fără îndoială un farmec aparte. Drukerii şi ghibiţii vorbesc cu mai mare poftă, cel puţin pe plaiurile noastre, de ce se întâmplă la Gottlob, Cărpiniş, sau Poli 2002, decât de ce se întâmplă în Liga lui Mitică. Încercăm să vă oferim şi amănunte din spatele rezultatelor seci înregistrate în eşaloanele inferioare din Timiş, dar şi povestiri care ne introduc mai bine în lumea fotbalului judeţean.

”Eșecul poate veni din exterior, declinul vine întotdeauna din interior. Nu mai e nimic de făcut. Ca să oprești declinul, ar trebui să-i cunoști cauzele. Declinul n-are cauze. Este un punct al curbei. Premisele lui apar și se dezvoltă o dată cu ascensiunea, sunt conținute în ea. Ca să oprești declinul este necesară frângerea săgeții. Cale fără întoarcere – acesta este numele declinului. Declinul e când nu mai poți merge decât înainte, tu și urmașii tăi, chiar dacă în față se deschide prăpastia. Mi-e frică, totuși”. Asta scria, acum vreo două decenii, jurnalistul Nicolae Cristache.

Era 24 august, anul de grație 2002. Nu poți uita o zi ca asta, pentru că nu în fiecare zi faci deplasarea cu fanii la București, pentru un meci în Ghencea. Cu o săptămână în urmă, noii alb-violeți ai Timișoarei reușeau o izbândă extraordinară, la meciul de debut în prima ligă, 2-0 cu Bacău, o echipă cu super jucători pentru acea vreme... Urma perioada romantică a erei „AEK”, cu mai multe înfrângeri, decât victorii, dar cu meciuri super-memorabile și cu zeci de mii de oameni în tribună.

În oricare domeniu de activitate există târguri. Așa că, de ce ar fi ocolit și în fotbalul nostru drag și scump astfel de îndeletniciri ce au la bază zicala: „pierzi sau câștigi, negustor te numești”. Talciocarii din fotbal nu arvunesc numai fotbaliatori, nu păcălesc doar băietanii care nu belesc suficient de bine ochii când semnează vreun contract de joc ci, mai nou, aceștia (fie că sunt mintoșii din cadrul FRF sau din minunatele Asociații Județene de Fotbal – inclusiv cea păstorită de invincibilul președinte, Dănuț Lața) au trecut la acțiuni mult mai năzdrăvane: comerțul cu echipe de fotbal, cluburi etc.!!!

Cine crede ca Becali sau mai bine zis comportamentul acestuia este unic in lume se inseala amarnic.

Astăzi băieții de la rugby au bifat o nouă victorie pe terenul din Ronaț, unde au dat dovadă de caracter al unor gentlemani pe care filozofia jocului cu balonul oval o impune.

Aproximativ 100 de timișoreni au făcut ieri deplasarea în Ghencea pentru a o susține pe Poli. Douăzeci și patru de ore de „drojdit” cu trenul, dus-întors, pe un drum destul de ocolitor.

Pe o ploaie măruntă, Peluza Sud a protestat primele 15 minute din startul partidei cu CFR Cluj, prin faptul că nu s-au manifestat în nici un fel și nu au cântat sau aplaudat deloc (fanii ştiu de ce, şi poate chiar şi unii dintre fotbalişti).