Alexandru Buligan e astăzi antrenor cu portarii la campioana HCM Constanţa. E primul său loc de muncă în România de după Revoluţie. După două decenii în Spania, unde a câştigat tot ce se putea câştiga, s-a întors în handbalul autohton. Revenirea de sâmbătă, de la Timişoara, din postură de adversar al echipei la care a cunoscut consacrarea, l-a emoţionat profund.  "Senzaţiile sunt foarte stranii. Am petrecut 10 ani la Timişoara, aici m-am format ca sportiv şi ca om. Sunt amintiri care nu se pot uita niciodată. De acest oraş mă leagă cele mai frumoase momente din viaţă. Aici m-am căsătorit, aici s-a născut fata mea, aici am terminat facultatea. Mă simt dator moral faţă de tot ceea ce înseamnă Timişoara ca oraş. Probabil foarte mulţi nu mă mai recunosc, e normal, generaţiile se schimbă, dar eu rămân aceeaşi persoană care am fost şi înainte", ne-a mărturisit Buligan.

Născut la Turnu Severin, a sosit la Politehnica cu un an înaintea majoratului. Sub conducerea regretatului Constantin Jude, a făcut parte dintr-o echipă de temut a alb-violeţilor, alături de Folker, Gunesch sau Matei, care, în 1986, câştiga Cupa României. Buligan e plăcut impresionat de echipa de astăzi a "studenţilor", însă avertizează că fără investiţii serioase, Timişoara nu are cum să revină la gloria de odinioară. "Poli a reuşit să facă meciuri foarte bune, e îmbucurător acest lucru. E o echipă foarte ambiţioasă, iar ăsta e un atu foarte important. Contează mult factorii de decizie şi cei care pot aduce bani fiindcă, din păcate, banul e motorul care mişcă orice activitate, nu doar sportul. Banatul are oameni bogaţi, asta e clar. E păcat de acea lege a sponsorizării, pe care sportul o aşteaptă de atâţia ani şi nu se dă", a mai spus Buligan.

Buligan, pe vremea când evolua încă la Timişoara

S-ar întoarce oricând la Timişoara

Au trecut mai bine de 20 de ani de când Buligan a părăsit Timişoara. A rămas însă cu alb-violetul în suflet şi visează ca într-o zi să se întoarcă la echipa care l-a lansat în handbalul profesionist. Ce îl împiedică? Lipsa unei oferte. "Mă leagă foarte multe lucruri de Timişoara, am şi casă aici, am prieteni. Mi-aş dori să mă întorc, însă sunt profesionist. Dacă va veni vreodată o ofertă, o voi accepta cu cea mai mare plăcere", ne-a mai spus Buligan.

"O medalie olimpică nu se poate cumpăra"

Alexandru Buligan se numără şi el printre sportivii formaţi la Timişoara care se poate mândri cu o medalie olimpică. În 1984, la Los Angeles, naţionala pregătită de Radu Voina obţinea bronzul, ultima medalie cucerită de handbalul masculin românesc la Jocurile Olimpice. Fostul mare portar a povestit senzaţia pe care o trăieşte un sportiv atunci când participă la o cometiţie de o asemenea anvergură. "Senzaţia e unică, deoarece la Jocurile Olimpice se ajunge numai prin muncă. Sunt milionari, miliardari, care şi-ar dori să aibă o medalie olimpică, însă n-o pot cumpăra, deoarece ea se obţine doar prin muncă", ne-a explicat Buligan.

Odată cu anii 90, handbalul masculin din România a intrat pe o pantă descendentă extrem de abruptă. Alexandru Buligan e foarte rezervat cu privire la şansele tricolorilor de a opri căderea. "Sunt foarte sceptic. Am fost optimist foarte mulţi ani, însă nu-mi place ceea ce văd. Atâta timp cât nu se investesc bani, nu poţi spera la performanţă. Vedem nordicii, francezii, care creează de jos o şcoală. Echipele din prima ligă franceză sunt obligate să aibă o structură bine pusă la punct, care pleacă de la copii până la seniori. Altfel nu pot juca la acel nivel", a concluzionat Buligan.

Alexandru Buligan (51 de ani) are în palmares o medalie olimpică de bronz (1984), un bronz la CM din Cehoslovacia (1990), trei titluri de campion mondial universitar (1981, 1985, 1987), campion al Spaniei şi câştigător al Ligii Campionilor cu Portland San Antonio (2001), campion mondial ca antrenor cu portarii cu Spania (2005). S-a retras din activitatea competiţională în 2002, la vârsta de 42 de ani, după mai bine de un sfert de veac de handbal la nivel înalt. A strâns 230 de selecţii la echipa naţională a României, la care a debutat în 1975.

gabriel.toth@banatsport.ro