O discuţie cu Alex Pelici despre fotbal şi nu numai, te scoate din cotidian, şi te introduce într-o lume liniştită, calmă, onestă, în care întrebările şi răspunsurile vin de la sine. Iată câteva citate adunate după o discuţie sinceră cu Alex Pelici.

- despre fiorul alb-violet

Când mergeam cu tata la meci, juca Liţă Dumitru la Poli. Visam să ajung şi eu ca el, să joc pe acel stadion care emana vibraţii puternice. Dumnezeu m-a ajutat şi mi s-a îndeplinit visul.

- despre antrenorii cu care a lucrat

Îi respect foarte mult. De la fiecare am avut ce să învăţ şi le sunt recunoscător pentru asta. Am debutat la Progresul în liga secundă. Domnul Maşcovescu mi-a fost primul antrenor. Unul foarte bun. Ne-a antrenat acolo şi fraţii Rotariu şi am avut ce învăţa de la ei. Regretatul Costică Rădulescu m-a luat la Poli. Un om deosibit. Apoi am fost impresionat şi de domnul Aurel Şunda, el fiind şi principalul motiv pentru care m-am apucat de antrenorat.

- despre cariera de jucător

M-am simţit bine la Poli. A fost minunat. Mai ales grupul de jucători, majoritatea din partea locului. Cel mai iubit, ca fotbalist, m-am simţit la Reşiţa. Din păcate a trebuit să mă retrag la 28 de ani... M-am lăsat repede, deoarece nu am avut minte. Nu am făcut recuperare şi m-a costat. În România nu îţi ridică nimeni statui. Am jucat nerefăcut, am luat injecţii ca să nu mai simt durerea... Degeaba, mi-a recidivat o accidentare gravă la genunchi şi a trebuit să pun punct.

- despre cariera de antrenor

Am început ca secund al domnului Şunda la Alba Iulia, club la care am şi debutat ca principal la 30 de ani. Cred că sunt printre cei mai tineri tehnici din acest punct de vedere. A fost frumos la Alba Iulia până au început problemele financiare, moment în care am preferat să renunţ... Am mai antrenat Reşiţa, Forex Braşov, Turda. Acum, la Sibiu am un grup unit de jucători, cărora le repet tot timpul: muncă şi modestie.

- despre Poli

Sunt principalii favoriţi la titlu. Mă bucură parcursul echipei din acest tur şi sunt fericit de debutul lui Contra. Sper ca sezonul ăsta Poli să câştige cel puţin un trofeu. Dintre jucători îmi place Luchin. E de-al locului, e şi sârb ca mine şi mă văd puţin în el. Zicu este şi el un mare câştig pentru Poli. Dacă are linişte, poate să îşi etaleze cel mai bun fotbal al său. Un tip care la 27 de ani îi dă dedicaţie pe maieu mamei sale după marcarea unui gol, înseamnă că este şi un tip sensibil. Îmi place mult Zicu.

- despre tactica de joc preferată

Îmi place să organizez jocul în defensivă. Atacul aduce spectatorii, dar apărarea aduce puncte şi titluri.

- despre familie

Cel mai greu moment a fost când a murit mama. A fost cea mai grea perioadă pentru mine. Din păcate mi-aş fi dorit să petrec mai mult timp cu ea, dar acesta a fost preţul celebrităţii pe care ea a trebuit să-l plătească. Mă întâlnesc cu unii oameni care îmi povestesc multe momente cu mama, petrecute la diferite spectacole, pe care eu nu le ştiu. Oricum sunt foarte mândru de ea, de tatăl meu de bunicii care m-au crescut.

Alex Pelici nu este căsătorit, dar are o prietenă cu care stă de 2 ani. Îşi doreşte o fetiţă, pe care să o cheme Maria. Despre o eventuală venire a lui pe banca Timişoarei spune că „nu este pentru mine, îmi văd lungul nasului, dar mi-ar place să antrenez o echipă din zonă, mai ales că din păcate aici în judeţul Timiş nu am fost solicitat niciodată”. Ascultă muzică populară, atât garda veche bănăţeană, cât şi cea nouă, apreciază valorile bănăţene şi se simte foarte bine când vine în Timişoara.

Daniel Neacşu