„Miti” Pavlovici s-a născut, la fel ca mulți alți mari fotbaliști ai vremii, în Mehala, la 26 aprilie 1912. A început să joace fotbal pe maidanele cartierului, pe postul de centru înaintaș. Cu toate aceastea, avea să povestească mai târziu că în momentul în care adversarul primea un penalty, intra în poartă, locul unde și-a valorificat cel mai bine concentrarea și agilitatea. Astfel, la vârsta de 18 ani, a fost legitimat la Dacia, o echipă ce evolua în campionatul districtual și care își desfășura jocurile pe un teren din zona Balta Verde.
În 1933, a participat la un joc al unei selecționate de amatori din Timișoara, la Kikinda,încheiat la egalitate, 1-1. Prestația excepțională a tânărului goalkeeper i-a determinat pe oficialii marii Ripensia să-l cheme la echipă chiar de a doua zi. Pavlovici a ajuns astfel la „Ripi”, echipa care avea să continue performanțele extraordinare ale Chinezului, din anii 20. La început, a fost rezerva experimentatului Zombory însă, cu timpul, și-a fortificat rolul de stăpân al porții. A contribuit în mod direct la cucerirea a trei din cele patru titluri ale Ripensiei (1935, 1936 și 1938), precum și la o Cupă a României (1936). Mai mult, a fost artizanul legendarei „duble” din 1938, cu FC Milano (actuala AC Milan), pe care „Ripi” a eliminat-o din Mitropa Cup (3-0 la București și 1-3 la Milano).
La 17 mai 1936 a debutat în poarta echipei naționale, într-o victorie cu 5-2 în fața Greciei. Pavlovici a participat și la Campionatul Mondial din 1938, desfășurat în Franța, apărând în acel 3-3 contra Cubei (la rejucare, România a pierdut cu 1-2, cu Robert Sadowski în poartă). A strâns în total 18 meciuri în tricoul echipei naționale, ultimul la 11 octombrie 1942, într-un 2-2 cu Croația, la București, pe „ANEF”.
În perioada 1941-1945 a evoluat la CFR Turnu Severin, împreună cu mai mulți jucători timișoreni, cucerind o Cupă a României, în 1943. În 1946 a tras către casă, apărând poarta CFR-ului timișorean până la vârsta de 39 de ani. Ultimul meci în Divizia A l-a disputat pe 24 iunie 1951, Locomotiva pierzând, cu 4-5, pe terenul Progresului Oradea.
După retragere, a activat ca antrenor la echipe ca Voința, UMT, AC Recaș și CFR. În 1964 s-a retras definitiv din fotbal, din motive de sănătate. S-a stins din viață la 28 septembrie 1993, în Mehala natală.
gabriel.toth@banatsport.ro
Comentarii
felicitari pentru articol si
felicitari pentru articol si la cat mai multe asemenea articole
Publică un comentariu nou