Călin Bota - fotbalist în esenţă pură

Când era la vârsta grădiniţei visa să ajungă aviator. A descoperit însă rapid mingea şi a uitat de aripi. La anii adolescenţei devenise deja magician. Magician al dreptunghiului verde. Vorbim astăzi, la rubrica noastră Fotbalul MIC e mare de un jucător special. Călin Bota. Un fotbalist care a făcut o artă din driblingurile fine - din gleznă, dar şi din executarea loviturilor libere.

Născut în Timişoara pe 12 septembrie 1977, avea să se remarce pe teren din fragedă pruncie. La 6 ani era legitimat la piticii lui CSS. Nu a stat prea mult, iar de la 8 ani a ajuns în curtea celor de la LPS Banatul, Ioan Botescu fiind primul său antrenor de la celebrul liceu timişorean. La 16 ani era cumpărat de Poli, la insistenţele lui Costică Rădulescu, iar la 17 ani debuta pentru echipa mare în Liga I. „A fost un vis să joc la Poli. Ţin minte că era un meci la Petrolul. Am avut o generaţie formidabilă atunci, cu Ţurcaş, Rotariu, Călin, Contra, Guşatu, Velcea. Nu am stat prea mult timp în prima ligă şi am retrogradat”, ne spune fotbalistul ce a jucat şi la naţionala de juniori (Generaţia UEFA 96), unde a fost şi căpitanul unor coechipeiri ca Lobonţ, Aliuţă, Bundea.

Nu a dat bir cu fugiţii

Pentru Poli urma probabil cea mai zbuciumată perioadă din existenţa sa. După ce a retrogradat, formaţia nu s-a descurcat prea bine în liga secundă, iar colac peste pupăză a venit şi „salvatorul” Zambon. „Era o sărăcie cruntă atunci. Eu am avut oferte de la mai multe echipe, printre care şi Rapid. Au fost presiuni mari să ajung acolo. Eu nu am vrut. Fiind crescut în spiritul Timişoarei eram foarte ataşat de culorile alb-violet şi nu am vrut să plec. Timpul mi-a demonstrat că a fost o greşeală, dar nu am regretat niciodată. Probabil aşa a fost să fie, o perioadă în care m-am şi călit ca fotbalist şi om. Perioada Zambon rămâne o amintire tristă totuşi, dar nu el a fost singurul vinovat, şi cei care au stat pe lângă persoana lui în acea vreme au avut o parte de vină”, ne-a spus Călin despre acei ani trişti ai grupării viola. După ce Zambon a plecat cu cine a putut la Drăgăşani, ceilalţi jucători au devenit liberi, iar Bota a ales UMT-ul (echipă pentru care mai jucase jumătate din postură de jucător împrumutat de la Poli şi cu care promovase în B, alături de Paleacu, Ritter, Mada şi Costică Rădulescu), pentru care a mai bifat câteva partidei în prima ligă. Din păcate, şi trupa de la Pădurea Verde s-a desfiinţat...

A ajuns la Arad

În prima parte a aniilor 2000, avea să ajungă în cele din urmă şi la UTA. „Au insistat mult, în mai multe perioade, iar în acel moment al carierei mi-au întins practic o mână. Nu am vrut să merg, fiind timişorean, dar în cele din urmă am făcut-o. Ţin minte că am semnat într-o zi de vineri, iar sâmbătă am jucat un amical cu FC Bihor, echipă ce era în prima ligă. Am evoluiat bine şi la capătul partidei, stadionul m-a aplaudat. Am ştiut că trebuie să rămân acolo, chiar dacă ân următoarea zi am fost ofertat chiar de bihoreni. Am rămas la UTA doi ani şi jumătate şi chiar dacă nu am promovat cu ei în prima ligă, mă bucur că am putut evolua acolo. Ilie Stan era antrenor în acea perioadă, iar în echipă i-am avut colegi pe Vlădoiu şi Şumudică, doi fotbalişti de la care am avut ce învăţa”, ne-a spus fotbalistul care a jucat în carieră pe toate posturile la mijloc, dar şi în atac. A urmat Sânnicolau Mare, o nouă promovare în liga secundă, alături de fotbalişti ca Utfinenanţ, Hromei şi Vali Miculescu, apoi un nou drum spre Arad, dar la ACU şi din nou promovare în B2. Sezonul trecut a „coborât” în liga a IV-a, unde a jucat pentru Juventus Pişchia. Nu a bifat toate cele 34 de partide, dar şi aşa a înscris de 41 de ori. A rămas în D-ul timişean şi în acest sezon şi încearcă o nouă promovare, alături de CSM Lugoj. „M-am hotărât să merg şi pe mai departe cu Cosmin Stan. Vă spun că va fi unul dintre cei mai buni antrenori timişoreni. Îl pun în galeria marilor tehnicieni cu care am lucrat, mai ales pentru că te face să iubeşti fotbalul. Eu din acest motiv mai joc fotbal, pentru că o fac cu pasiune şi bucurie. Când nu voi mai simţi acest lucru, probabil că mă voi lăsa”.

Un 11 ideal

Jucând la Poli, UMT, UTA, Sânnicolau Mare a avut ocazia să fie coleg cu mulţi fotbalişti de clasă. Iată şi un 11 ideal pe care ni l-a indicat actualul fotbalist al Lugojului: „După sistemul 4-4-2 ar fi următorul 11: Ţurcaş în poartă, foarte talentat, apoi Contra dreapta, cred că nu mai are rost să-l prezint şi Panin, stânga, de asemenea fără alte prezentări. Fundaşi centrali, Mada şi Macavei, profesionişti şi adevăraţi fundaşi de fier. Roti la mijlocul terenului, un adevărat creier pentru orice echipă, la închidere Norbert Varga, un jucător foarte muncitor. Pe benzi, Paleacu şi Florin Călin, doi fotbalişti extrem de tehnici. În faţă, Şumudică şi Apostu. Primul dintre ei un om foarte calm şi de calitate în afara terenului de joc, al doilea un atacant de careu, cu lipici la goluri. Antrenor, nea Costică Rădulescu”.

Despre antrenori

„Am avut onoarea să lucrez cu mari antrenori ai zonei, dar şi ai României. Încep cu nea Costică Rădulescu, cel care ne-a adus atâtea bucurii. Mi se pare că vorbim prea puţin de el, la câte a făcut pentru acest oraş. Apoi domnii Şunda şi Petcu, alţi doi mari tehnicieni, de la care am avut ce învăţa. Îi mai nominalizez pe Domide şi Jean Gavrilă, alţi oameni deosebiţi şi regret că nu am lucrat şi cu profesorul Ionescu”, ne-a mai spus Bota.

Pescar iscusit şi fan Barcelona

Călin Bota şi-a unit destinele cu Cosmina în urmă cu câţiva ani şi împreună trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Stabilit în Sânmihaiu Român, Călin este şi un pescar adevărat, cu o „tonă” de răbdare. Nu ni s-a lăudat cu capturile uriaşe , preferă să fie un pesacar „modest”. A terminat Facultatea de Educaţia Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Vasile Goldiş din Arad, dar încă nu profesează. Preferă să mai joace fotbal câţiva ani, iar dacă sportul rege se va schimba în bine în următoarea perioadă de timp, va rămâne în fenomen, dacă nu, nu... Când timpul îi permite, vizionează fotbal de bună calitate. Îi place Barcelona şi stilul de joc al grupării de pe Nou Camp. Nu are regrete, cu toate că la calităţile sale, putea ajune mult mai sus în fotbalul românesc. Îşi asumă fiecare decizie şi este satisfăcut că a rămas întotdeauna aproape de casă, Timişoara însemnând şi un spirit pe care nu toţi jucătorii îl au.

Premiat de banatsport

La finele campionatului trecut, portalul Banat Sport a făcut o anchetă referitor la cel mai bun fotbalist din Divizia D Timiş din sezonul 2010/2011. Au răspuns la sondaj antrenorii tuturor echipelor din Liga 4, dar şi câţiva oameni de fotbal din Timiş. Bineînţeles, Călin Bota a fost de departe votat ca cel mai bun fotbalist. Noi l-am premiat cu o Cupă, dar el merită mult mai mult. Iată şi declaraţia lui pe această temă. „A fost o idee inedită şi mă bucur că lumea m-a văzut ca cel mai bun. Am primit multe diplome şi trofee, dar această cupă este ceva special pentru că este personalizată şi contează pentru mine, chiar dacă este vorba doar despre Divizia D. Vreau să-i dedic trofeul din tot sufletul meu domnului Velică Murariu, un om deosebit şi un caracter aparte. A fost alături de mine şi de grupul nostru şi este în continuare şi vreau pe această cale să-i mulţumesc”.