La fel ca mulți dintre fotbaliștii de marcă ai Timișoarei din perioada interbelică, Rudolf Kotormany a început să lovească mingea în Mehala. „Copacabana Timișoarei”  - cum îi spuneau gazetarii vremii. În 1965, „Fachirul” i-a acordat un interviu lui Ioan Chirilă, publicat în cartea „Finala se joacă astăzi”, în care a vorbit despre primii săi pași în fotbal. „Ei bine, și noi, copiii din Mehala, am învățat fotbal lăutărește. Fără să ne întrebăm de ce și cum. Fără poziție de bază. Fără pendulări. Fără centru de greutate...”.

Fostul mare fotbalist i-a dezvăluit gazetarului și povestea din spatele neobișnuitei sale porecle. „(..) trebuie să-ți spun că am devenit calfă în fotbal în anul 1929, la Chinezul din Timișoara. Gloriosul Chinezul! Primul meu examen adevărat s-a întâmplat să fie la Tg. Mureș, într-un turneu pascal la care, pe lângă echipele locale Mureșul și Olimpia, am participat și noi, Chinezul. (...) Jucam centru half și aveam în față doi înaintași de clasă: frații Stroc. După o jumătate de oră de joc, frații Stroc, de la care mureșenii așteptau totul, nu prea izbutiseră să treacă de noi. În echipa mureșeană începuse să se strecoare astfel discordia. Acea discordie care frânge echipa, anunțând înfrângerea. Mai mult decât atât, unul din apărători, enervat de încercările nereușite ale fraților, s-a răstit la Albi (Stroc cel mare): Mai mare rușinea, mă Albi! Aveți un copil în față și vă dă ordine la amândoi. Albi, jignit în amorul său propriu, s-a răstit și el la rândul său: Copil ai zis? Ăsta are un cap de oțel, picioare artificiale și articulații universale! Vino de-l încearcă! E un fachir!!”.

Rudolf Kotormany a debutat în fotbal la Fortuna Timișoara, în 1922, trecând apoi, pentru doi ani (1929-1931) la Chinezul, aflat deja în perioada de declin. Destinul „fachirului” este strâns legat de Ripensia Timișoara, pentru care a jucat neîntrerupt vreme de 11 ani, între 1931 și 1942. Kotormany a fost așadar părtaș la toate performanțele răsunătoare ale lui „Ripi”: patru titluri de campioană, două Cupe ale României sau eliminarea Milanului din Mitropa Cup. În această perioadă, a apărut în nouă rânduri în tricoul echipei naționale, participând la Mondialul italian din 1934. După cel de-al Doilea Război Mondial, a mai jucat câteva meciuri la CFR Timișoara, echipă la care a îndeplinit și funcția de antrenor. Cea de-a doua și ultima experiență ca tehnician a avut-o la Metalul Hunedoara, între lunile martie și iunie ale anului 1954. „Fachirul” s-a stins la 2 august 1983.

gabriel.toth@banatsport.ro