Rugby-ul a fost întotdeauna sportul-rege în Africa de Sud. Cu toate acestea, datorită apartheid-ului, sistemul segregaționist care a condus țara în a doua jumătate a secolului trecut, era considerat, cu preponderență, sportul albilor. De fapt, jocul cu balonul oval a fost un simbol al luptei inter-rasiale. Populația de culoare s-a întors împotriva echipei naționale, care reprezenta apartheid-ul, și susținea întotdeauna adversarii.

„Națiunea Curcubeului” a început în 1995

Campionatul Mondial din 1995 a fost primul eveniment major găzduit în Africa de Sud după abolirea apartheid-ului. Primul președinte de culoare al țării, Nelson Mandela, s-a folosit cu succes de această competiție pentru reconcilierea dintre rase. În plus, pentru naționala sud-africană era prima întrecere importantă, după ani buni în care i-a fost interzisă participarea la turnee internaționale. Meciurile tot mai bune reușite de echipă au întărit treptat ideea, în rândul populației, că Africa de Sud poate într-adevăr să pună mâna pe trofeu. Astfel că atmosfera din tribune a fost una electrizantă, mai ales la partidele din ultima fază a competiției, atât populația albă, cât și cea de culoare susținând cu toate forțele echipa națională.

La finala cu Noua Zeelandă, de la Johannesburg, Nelson Mandela a apărut putrând un tricou și o șapcă cu însemnele reprezentativei. După victoria din prelungiri, cu 15-13, președintele i-a înmânat marele trofeu căpitanului Francois Pienaar.

Chester Williams, pata de culoare

Actualul antrenor al Timișoarei a fost singurul jucător de culoare din naționala Africii de Sud în 1995. Selecționat în lotul inițial, Williams a pierdut primele meciuri din cauza unei accidentări, însă a revenit odată cu sfertul de finală cu Samoa, în care a marcat patru eseuri. Întreaga lume l-a privit ca un simbol al noii etape în care a intrat poporul Sud-African. Panouri imense cu chipul său au împânzit țara, anunțând noua „Națiune a Curcubeului”, în care persoane de culori diferite pot trăi în pace și armonie.

Totuși, în interiorul echipei, remarcile rasiste au continuat chiar și în timpul campaniei din 1995, după cum avea să povestească Williams în 2002, într-un interviu pentru The Guardian. „Se întâmpla atât de des să fiu insultat pentru culoarea mea, încât am ajuns să răspund doar cu un zâmbet”, s-a destăinuit Williams. Fosta aripă a Africii de Sud susține că introducerea sa în lotul pentru campionatul Mondial a fost doar de imagine, pentru a se crede că rugby-ul a îmbrățișat ideea de reconciliere a lui Mandela. „N-a fost decât o mare minciună. Au mai fost și alți jucători de culoare înaintea mea. Unul chiar de la mine din famile, unchiul meu Avril, selecționat în 1984. Mult mai mulți m-au urmat. Cu toții au simțit sistemul și au rămas demoralizați”, a spus Williams.

Drept mărturie stă neselecționarea lui pentru următorul Campionat Mondial, în 1999, atunci când antrenorul Nick Mallot i-a spus că are deja suficienți jucători de culoare în echipă. „N-am vrut niciodată altceva decât să fiu respectat ca jucător de rugby”, a mai spus Williams.

Williams, erou de film

Povestea Campionatului Mondial de rugby din 1995 a fost ecranizată în 2009, sub regia lui Clint Eastwood. În rolurile principale ale filmului Invictus îi regăsim pe Morgan Freeman (Nelson Mandela) și Matt Damon (Francois Pienaar). Rolul lui Williams e jucat de McNeil Hendricks, deși fosta aripă a participat la producția peliculei, instruindu-i pe actorii care au fost desemnați să joace rugby.

gabriel.toth@banatsport.ro