„Eram în clasa I la generala 22. A venit domnul Maşcovescu să recruteze copii pentru Electrica. Ne-a aruncat o minge şi ne-a pus să jucăm. Eu am am luat-o primul şi am ţinut-o până mi-a zis să mă prezint la antrenamente. Nu am început ca portar, dar la un moment dat am făcut un plonjon după minge şi mi-a zis că acolo îmi este locul”, ne-a spus Ionuţ Iacob, despre debutul său în fotbal. „De la acea vârstă am avut un vis. Nu să joc pentru Barcelona sau Manchester United, ci să joc pentru Poli, pe stadionul 1 Mai (aşa cum se numea la acea vreme)”. Năzuinţa avea să i se îndeplinească, chiar dacă nu a fost sub cea mai bună conjunctură. Maşcovescu s-a mutat cu grupa sa de copii de la Electrica la Poli. La 13 ani, Ionuţ debuta pentru Mureşul Cenad în liga a IV-a (la mijlocul decadei 9 a mileniului trecut, clubul Poli, prin juniorii republicani avea o înţelegerea cu gruparea de la graniţă, prin care roda juniori acolo). „Ţin minte că la un moment dat că jucam la aproape toate grupele de juniori. Într-o zi am evoluat în două partide. Ambele în deplasare, la Arad şi Lugoj”, îşi aminteşte cu plăcere Ionuţ.

Debutul, Zambon, UTA, Drăgăşani...

Un nume de tristă amintire pentru fotbalul bănăţean punea mâna pe clubul fanion al Banatului, dar şi pe juniorii clubului. După un scandal monstru, titularii refuză să intre pe teren. Sunt trimişi juniorii. Aceştia nu se fac de ruşine, dar pierd cu 1-2, în minutul 93 cu FC Bihor. „Nu aveam 17 ani împliniţi la acel meci. A urmat o perioadă cu puţine bune şi multe rele. La un moment dat am fost trimis împrumut la UTA. Am prins de pe banca arădenilor cel mai trist meci din viaţa mea, 7-0 contra lui Poli. Acolo era antrenor Maşcovescu, tehnicianul care m-a descoperit. Îmi venea să plâng la fiecare gol primit de alb-violeţi. Când am terminat junioratul, era obligativitatea să semnezi cu clubul care te-a format. În loc de 3, eu am semnat pe 5 cu Poli. Şi aşa Zambon a devenit şi coşmarul vieţii mele”, ne-a mai spus portarul, care a prins totuşi o promovare şi cu Poli. Se întâmpla la Drăgăşani, acolo unde Zambon îşi mutase echipa. Din formaţia alb-violetă veche, au mai rămas acolo Franiov, Ştreangă şi Burlacu. Poli Drăşăşani a promovat din C, în B, dar după numai un an jucat pe Romprim din Bucureşti, echipa retrograda. „Am scăpat în sfârşit de Zambon, am devenit liber şi am rămas în zonă, la Juventus... Bucureşti”.

Tătăruşanu, rezerva lui Iacob

La trupa din Colentina, Iacob a avut o rezervă care între timp a devenit celebră, Tătăruşanu. „Era extraordinar la antrenamente, dar în primul meci ca tiular, echipa a pierdut 3-4, cu Mioveni. El a cam fost vinovat la toate golurile şi a vrut să se lase de fotbal. Pot să spun că am tras de el să se ţină de fotbal, şi în cele din urmă a revenit la echipă”. Iacob era însă titularul de drept, Tătăruşanu mulţumindu-se cu statutul de rezervă. Ionuţ s-a transferat apoi la FC Braşov, unde antrenor era Şunda. După câteva luni bune, a venit la club Dinu Gheorghe, să-i facă loc lui Răzvănel... Totul s-a dusp de râpă pentru timişorean, care mai bine de jumătate de an nu a văzut nici un leu de la formaţia de sub Tâmpa. „A fost primul moment când am vrut să mă las de fotbal. Am revenit acasă, am mai jucat prin D la Timstars, apoi am plecat înapoi în zona Bucureştiului. Am jucat la Chiajna, şi apoi am prins o promovare cu Buftea, din C în B. Banii erau însă puţini, şi chiar dacă domnul Horoba de la Bistriţa m-a dorit în Liga I, m-am decis că din fotbal nu pot trăi (la Gloria a ajuns în locul său... Tătăruşanu). Am revenit la Timişoara şi m-am apucat serios de şcoală”.

Ştiinţe Politice şi fotbal

Ionuţ a absolvit Ştiinţele Politice la Universitatea de Vest şi împreună cu prietena sa şi-a deschis o mică afacere. Era clar că din fotbal nu se poate trăi. Mai ales în această parte de ţară. Totuşi, sportul rege a rămas în inima sa, a mai jucat la Dragşina, Recaş şi apoi a început frumoasa aventură cu Făgetul, dar şi promovarea cu Flacăra în C, a patra din carieră. „Am dat totul pentru fotbal, dar de foarte multe ori am fost dezamăgit de oamenii din fenomen. De aceea am făcut şi Facultatea şi am început această afacere de consultanţă, pentru siguranţa zilei de mâine. Nu pot rămâne însă imnun la acest microb numit fotbal şi continui cât mai pot”, ne-a mai spus Ionuţ.

Citate...

Ionuţ a trăit şi văzut multe în cariera sa, astfel că încheiem acest capitol cu câteva citate.

„Mă bucur că mi-am îndeplinit visul vieţii. Să joc pentru Poli”

„La Făget mă ocup şi de tinerele speranţe dintre buturi. Au calitate, dar trebuie multă muncă”

„Dacă mă întrebaţi de schimbările de jucători de la Făget din ultimul timp, pot să spun că există un antrenor, care răspunde pentru tot ce se întâmplă”

„M-am înţeles foarte bine cu mulţi dintre antrenori şi coechipieri. Nu pot să fac un top, pentru că ar fi puţin nedrept pentru cei care nu-i amintesc, dar vreau să subliniez profesionalismul antrenorilor George Ciorceri, Radu II, Sorin Bălu, Adrian Matei şi a jucătorilor Ştreangă, Telescu, Dragoş Grigore, Nicolae Diţă”

„Nu este corect ce s-a întâmplat cu Poli şi sper să revină cât mai rapid acolo unde îi este locul”

daniel.neacsu@banatsport.ro