„Sunt încăpățânată și ambițioasă. Lupt pentru ceea ce îmi propun și îmi doresc”, se descrie invitata de astăzi.

Începutul în atletism. O primă medalie

Printre primele sporturi practicate se numără dansurile și înotul. „Dar, atletismul a fost mereu pe primul loc”. Antrenorul i-a dat de înțeles că dacă vrea să aleagă atletismul trebuie să se detașeze de celelalte două. „Nu m-am gândit foarte mult, am știut că sportul acesta este pentru mine”. De atunci a început cu seriozitate și încredere ce și-a ales să facă mai departe. „Nu m-a influențat nimeni, pur și simplu a venit de la sine, prin talent. Mi-am dat seama că sunt făcută pentru acest sport”. La vârsta de opt ani și jumătate a participat la crosul pe echipe organizat de Școala Generală nr. 30 din Timișoara cu ocazia Zilei Europei. Chiar dacă a fost cea mai mică concurentă a reușit să obțină locul I și astfel o primă medalie încă din 2003.

Proba preferată

Adelina susține că cea de 200 m este preferata ei. Rezultatele o contrazic pentru că proba de 400 m dovedește că este mai bună. Antrenorul, Ioan Damschin îi spune mereu: „cu ce mijloc de transport ajungem mai repede pe acela îl luăm”.

Cea mai importantă medalie obținută

„Toate sunt importante”. Dar o semnificație majoră o are medalia obținută la Campionatul Mondial de Juniori II la ștafeta de 4x400 m pentru locul al III-lea. Evenimentul a fost găzduit de localitatea Bressanone din Italia în 2009. Aceasta a fost și prima deplasare a ei în străinătate. „Am reușit să obțin o medalie, deși nu mă așteptam. A fost plăcut pentru toată lumea, mai ales că eram cea mai mică. Cel mai important a fost că am adus o medalie pentru țara noastră”.

La antrenamente

„Când ajungi pe pista de atletism trebuie să uiți de toate problemele, să îți iei gândurile de la alte chestii. Antrenamentul trebuie tratat cu seriozitate de la început până la sfârșit”, ne spune Adelina, o fară foarte serioasă când vine vorba de pregătirea fizică şi care pune mult accent pe acest capitol.

Întâmplare amuzantă

„Am fost o dată la București. Am terminat concursul în prima zi, iar colegele mele de cameră mai trebuiau să alerge și a doua zi. Seara au venit doi colegi de lot la noi în cameră, ne-am uitat la televizor până la trei noaptea. Am făcut gălăgie și nu am știut că antrenorul are camera sub noi. A venit în cameră și le-a tras câteva palme celor doi. Le-a acordat o mică atenție”.

În timpul alergării

În afară de antrenorul ei care îi dă indicații, nu vede și nu aude pe nimeni. „Îl aud cum strigă: lungește, mărește pasul, folosește brațele”. În timpul cursei se gândește doar la să alerge cât mai tare, cât mai bine și să fie prima care trece linia.

Despre supersiții

Spune că dacă o pisică îi taie calea se dă trei pași în spate. Se gândește că dacă nu face asta nu îi ies lucrurile cum și-a propus.

Cu gândul la Londra

Își dorește foarte mult să participe la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012. „La proba individuală mai am 40 de sutimi până să ating baremul”. Șansele cele mai mari sunt la proba de 4x400 m alături de echipă. Dacă la Campionatul Mondial s-ar afla în primele 16 echipe ale lumii s-ar califica cu siguranță indiferent de rezultat și timp. „Jocurile Olimplice ar fi un prim pas pentru cariera mea,  sunt tânără, am doar 18 ani și o viață înainte care să o dedic sportului”.

Adelina are deja în palmares zeci de medalii, cupe, distincţii. Doar în acest an a luat un bronz european la seniori (fiind foarte aproape de încă o medalie la Euro), un bronz la naţionalele de seniori, un argint şi un bronz la campionatele de tineret, un aur şi un argint la juniori.

Iulian Gîrjoabă