„Domnul Maşcovescu făcea celebrele sale incursiuni în şcoli ca să caute fotbalişti. M-a găsit şi pe mine şi m-a dus la Electrica. Avem 8 ani, iar acest antrenor avea să-şi lase definitiv amprenta pe evoluţia mea de jucător, dar şi ca om”, ne spune profesorul născut pe 24 aprilie 1983, despre cum a început aventura între el şi sportul rege.

De la 12 ani la Poli

După patru ani petrecuţi la Gara Mică, Andrei avea să ajungă clubul pe care îl visează orice copil din Banat, Poli. „Am stat aici până după ce mi-am terminat junioratul. La 17 ani mă antrenam cu echipa mare, din care făceau parte Bratu, Isac, Chiţa, Stoica, Papp, Diţă, etc, iar la 18 ani am debutat  în Divizia B. Din păcate am pierdut 1-2 cu FC Bihor. Am făcut parte dintr-o generaţie extraordină la Poli, (n.r. cei născuţi în1983), unde i-am avut colegi pe Szekely, Ianu, Ciortan, Demian, Iacob, Franyov... După cum se ştie, la club patronul era Claudio Zambon. Mulţi am regresat sub conducerea lui, în loc să progresăm”, ne-a spus Pobega, care a şi fost dus în Italia alături de alţi tineri, ca să fie vânduţi de Zambon. A avut noroc că nu a mai semnat cu acesta şi a revenit în ţară, unde a luat-o fotbalistic de la 0.

Şag, Calor, Gătaia...

A re-început fotbalul din Divizia D, la Şag, sub comanta apreciatului Adi Ianoşev. A trecut apoi la Calor, cu care reuşeşte promovarea în C. „Am avut o echipă frumoasă acolo, cu Modoran, Mezaroş, Gore Mihai, Puşcaşu, Roman, Butnăraşu. Am reuşit prima promovare, din cele patru care le am la activ”, ne spune fundaşul de fier. Din păcate frumoasa echipă a Calorului s-a desfiinţat, apoi el şi-a legat destinele de Colira Urseni, cu care promovează în Divizia D. Apoi mai reuşeşte o accedere într-un eşalon superior şi cu Gătaia, din D în C... unde îşi începe şi munca de antrenor secund. Revine la Şag, asta după ce promovează şi cu Informatica din Judeţ în Divizia D. „Chiar dacă am jucat doar în Judeţ, echipa a fost fantastică. Brădău, Demian, Puşcaşu, Nicolin, Fiştea. Am rămas un an la Şag, iar din acest an am semnat ca jucător la CFR, acolo unde din 2010 mă ocup de echipa a doua a clubului”, ne-a mai spus Andrei.

Vişiniu... de la CFR şi Arsenal!

Din acest sezon, ambiţiosul jucător a început o mare provocare. Funcţia de antrenor principal şi jucător la divizionara D Arsenal Bucovăţ, care a încheiat un parteneriat cu CFR Timişoara. Feroviarii au trimis sub formă de împrumut mai mulţi juniori, care să ajute trupa din Bucovăţ să reziste în eşalonul IV. „Pot să spun că este cea mai mare provocare din cariera mea. Cu multă seriozitate şi dăruire, cred că putem face lucruri frumoase acolo, deşi ne lipsesc multe lucruri”, ne spune Andrei.

Profesor răbdător, dispus tot timpul să înveţe

Între timp, a terminat şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest şi este profesor la Tormac. „Este o meserie grea, în ciuda a ce spun mulţi. Lucrezi cu copii, care fiecare are alt caracter. Le eşti şi mamă şi tată şi trebuie timp şi răbdare să-i modelezi. Am început cu antrenoratul datorită profesorului Maşcovescu, care face acest lucru din pasiune şi cu dragoste. Şi eu iubesc copiii şi îmi place să lucrez cu ei, şi îmi dedic foarte mult timp lor. Visul meu e să preiau odată o echipă de pitici de la 0 şi să-i duc până la 18 ani, iar din ei să sară câţiva spre fotbalul de mare performanţă”. Pe plan personal, este liniştit şi speră să se însoare la anul, el fiind ca şi „însurat”. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat şi nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum”, ne-a mai declarat Andrei.

Momente bune/momente rele, idoli şi colegi

„Cel mai frumos moment al carierei a fost când am ajuns cu Poli la un turneu final la Tg. Mureş. Am bătut echipa gazdă, am făcut egal cu Craiova şi am pierdut la Steaua. Chiar dacă nu am luat medalie, a fost o experienţă frumoasă. De pe vremea junioratului mai am două selecţii la naţională şi mai multe în selecţionata Timişului. Cel mai greu moment a fost sub era Zambon. Eram închişi la Electrica, fără apă, fără mâncare, fără căldură. Condiţii urâte, dar care întăresc caracterul unui om. Dintre antrenorii momentului sunt fascinat de Guardiola, un tehnician inventiv, pot să spun că este un geniu prin filozofia sa de joc. Dintre fotbalişti mi-a plăcut foarte mult Gică Popescu. Este o sursă de inspiraţie prin seriozitate şi determinare şi mă bucur că l-am cunoscut personal. Ţin legătura cu foştii mei colegi, Ianu, Szekely şi m-am simţit bine indiferent de eşalonul în care am evoluat. Cu Modoran şi Mezaroş cred că m-am ţimţit cel mai bine pe teren, dar şi pentru că am jucat mult timp împreună”, ne-a mai spus Pobega, despre diferitele aspecte ale carierei sale.

daniel.neacsu@banatsport.ro