Ca orice copil visa să joace pentru Poli, dar a început fotbalul în mod organizat la UMT la mijlocul aniilor 80. Pedy Ivaşcu şi Tibi Itineanţu i-au fost primii antrenori, după care Aurel Şunda l-a cerut la echipa mare, pe el şi pe colegul de generaţie Alin Paleacu. „Am debutat la nivelul ligii secunde la 17 ani într-un meci cu FC Bihor Oradea. Am avut un sentiment extraordinar să joc în faţa a 15.000 de spectatori. Pot să spun că la acea vârstă am avut un sentiment unic”, ne-a spus Florin, care a împărţit acelaşi vestiar de lângă Uzină cu Tibi Lajos, Corcoveanu, Steop, Călin, Velcea, Solomon, etc...

Ce e frumos trece repede

Mijlocaşul se transferă apoi la Obilici Sânmartinu Sârbesc, o echipă în mare vogă în anii 90, cu care prinde şi o promovare în liga a III-a şi unde joacă câţiva ani buni. Îl are antrenor pe Ilie Rotariu şi face remarcat numele localităţii timişene alături de Naidin, Călin Bar, Doru Corban, Malac, Miclea. „La noi ce este frumos ţine puţin, maxim 2-3 ani, asta şi datorită unor conducători de fotbal dar şi datorită fotbalului de la noi”, ne-a mai spus Pârvu, care mai evoluează câteva sezoane bune la Telecom (Divizia D şi Divizia C) şi la Electrica.

„La Telecom am mai prins o promovare în Divizia C, după care am ratat alta în liga secundă la un punct. A câştigat seria atunci Deva, care a profitat că noi ne-am încurcat la Caransebeş. A fost o generaţie bună acolo şi m-am bucurat că am evoluat alături de fotbalişti ca Artimon, Bochiş, David, Bălici, Biro, Solomon. Apoi la Electrica am pierdut din nou la mustaţă promovarea în Divizia B, în dauna Zlatnei. Şi aici a fost o generaţie excelentă şi un grup foarte unit, Ritter, Volosciuc, Stan, Hromei, Nistor”.

Joacă împotriva lui Kahn şi Hassler

Spre sfârşitul anilor 90, Florin trece graniţa şi ajunge în Germania, unde evoluează două sezoane în liga a VI-a pentru Untercrhombach. „Erau nişte condiţii inimaginabile pentru fotbalul de azi. La acel nivel echipa avea trei terenuri de antrenament, toate dotate cu nocturnă, sală de sport cu toate facilităţile necesare, tricouri la fiecare meci, etc. Acolo am şi început să antrenez grupe de copii şi m-a uimit şi stilul germanilor de viaţă foarte ordonat, chiar şi atunci când aduceau copiii la antrenament”, ne-a spus Florin. Echipa sa a fost implicată în acele vremuri într-o partidă caritabilă cu Karlsruhe, o formaţie puternică din Bundesliga. Adversarii lui Florin au fost atunci două nume grele ale fotbalului german, Oliver Kahn şi Thomas Hassler.

Sfârşitul jucătorului, începutul antrenorului

Din cauza unor probleme familiale, Florin este nevoit să se întoarcă în ţară, deşi primise ofertă de a evolua în liga a V-a. La întoarcere joacă la Moşniţa Veche, alături de Ovidiu Cuc, cel care înscria la 18 ani gol împotriva lui Real Madrid, şi promovează în Divizia D, apoi revine la Electrica, unde o şi termină cu fotbalul de performanţă, de la o vârstă destul de fragedă. „Mă săturasem de aşa zişii conducători/patroni de fotbal şi de minciunile lor. Pentru mine era prioritară comunicarea dintre conducere şi jucători, iar aceasta nu prea exista, sau când exista era multă minciună, aşa că am preferat să mă retrag şi să mă ocup de antrenorat”, ne-a spus Florin, care pregăteşte acum la clubul Electrica grupele de copii 1996 şi 2002. „O fac cu pasiune şi cu gândul că poate pot schimba. După cum se vede fotbalul nostru este în regres. Copiii din ziua de astăzi au alte interese, nu se mai joacă din plăcere nici la ligile superioare, de aia nici nu mai vin oamenii pe stadion aşa cum o făceau pe timpuri. Sistemul are o mare parte din vină, dar eu sunt optimist şi sper că într-o zi să revină lucrurile la normal şi la noi. Eu încerc să aduc cât mai mulţi copii la fotbal pentru că în primul rând mişcarea înseamnă sănătate. În România mă mir că mai avem atâţia campioni în condiţiile date şi de aceea trebuie să facem fiecare cât putem să nu devenim un popor bolnav, sedentar”.

A avut de la cine învăţa

Florin (născut în 4.09.1975) a absolvit Facultatea de Educaţie Fizică să Sport, iar licenţa a luat-o din fotbal. Pe teren, cel mai bine s-a simţit cu Doru Corban, „un atacant desăvârşit cu care mă înţelegeam doar din priviri”. Printre bucuriile sale din viaţa de fotbalist, alături de numeroasele promovări sunt antrenorii cu care a lucrat. „Aurel Şunda, Ilie Rotariu, Remus Steop, Ghiţă Chimiuc, Vasile Trandu, persoane deosebite d ela care am avut ce învăţa. Nu ştiu cine se mai poate lăuda că a lucrat cu toţi aceşti oameni”. La regrete trecem faptul că nu a jucat şi la CFR Timişoara. „Am făcut două cantonamente cu ceferiştii. Nea Ghiţă Chimiuc a insistat pentru mine, dar din păcate nu s-a găsit înţelegere la echipele care evoluam să mă lase la CFR”, ne-a mai spus Florin, care este şi un foarte bun jucător de minifotbal, unde are trei titluri de campion judeţean cu Obilici şi Moşniţa Veche.

Famiilist convins în viaţa de zi cu zi, şi o persoană inteligentă cu mare bun simţ, Florin este căsătorit de 5 ani cu Mihaela, iar de 3 ani jumătate au o fetiţă minunată, Amalia. În puţinul timp liber pe care îl are, Florin mai joacă la nivel de Campionat Municipal la Ghiroda, echipă alături de care va promova la finalul sezonului.

daniel.neacsu@banatsport.ro