Portar: Iker Casillas. „Sfântul Iker” a fost un pion de bază al campioanei mondiale. Nu a luat niciun gol după faza grupelor, fiind decisiv în fiecare partidă. A întors soarta meciului cu Paraguay din sferturi, când a parat lovitura de la 11 metri executată de Cardozo. În finală, a intervenit salutar la contraatacul purtat de Robben, la o minge pe care scria Olanda campioană.

Fundaş dreapta: Maicon. Echipa sa nu a avut un turneu tocmai strălucit, fiind eliminată din sferturi, dar brazilianul a arătat că are o tehnică de invidiat, fiind unul dintre cei mai buni oameni ai cvintuplei campioane mondiale. Golul din partida cu Coreea de Nord a fost unul de generic, marcat dintr-o poziţie imposibilă.

Fundaş stânga: Giovanni Van Bronckhorst. Căpitanul echipei Olandei, cu peste 100 de selecţii în naţională a jucat impecabil în toate meciurile. A reuşit în semifinale, probabil golul turneului. Fundaşul a demonstrat că pentru postul său experienţa celor 35 de ani ai săi a fost vitală.

Fundaş central: Carles Puyol. Ibericul este unul dintre puţinii fotbalişti în viaţă care a câştigat tot ce se poate în materie de trofee. Ambiţios şi super-muncitor, catalanul a făcut faza defensivă cu brio, iar când a fost nevoie a produs şi panică în careul advers. El a reuşit să puncteze decisiv în semifinala cu Germania.

Fundaş central: Arne Friedrich. Stâlp al apărării germane, a trecut rapid peste faptul că a retrogradat cu echipa sa de club, evoluând impecabil la turneul final. Germanul, imperial la jocul de cap, a reuşit şi primul său gol la naţională, tocmai împotriva Argentinei, după o fază care a curs şnur...

Mijlocaş dreapta: Thomas Muller. A avut un turneu de neuitat. Mijlocaş ofensiv de bandă dreaptă, dar şi atacant când este nevoie, bavarezul a fost desemnat cel mai bun tânăr jucător al Mondialului, dar şi golgheterul competiţiei cu 5 goluri şi 3 pase decisive. Poate, altfel ar fi arătat semifinala cu Spania, dacă ar fi jucat şi Muller.

Mijlocaş stânga: Keisuke Honda. Chiar dacă echipa sa a fost eliminată încă din optimi, samuraiul albastru Honda a demonstrat reale calităţi pentru un jucător de mare perspectivă, cota fotbalistului legitimat la ŢSKA Moscova explodând după acest turneu final. Honda a reuşit şi două goluri, care au avut darul să ajute Japonia să depăşească faza unei grupe mortale, din care au mai făcut parte Olanda, Camerun şi Danemarca.

Mijlocaş central: Wesley Sneijder. Evoluţie senzaţională a jucătorului formaţiei Inter Milano, care a fost la un pas să câştige un careu de trofee majore într-un an, după ce a pus umărul serios şi la echipa de club pentru câştigarea campionatului a Cupei Italiei şi a Ligii Campionilor. Olandezul a reuşit 5 goluri, fiind unul din starurile de necontesat ale CM 2010.

Mijlocaş central: Andres Iniesta. Alături de Xavi, formează cel mai impresionant cuplu de mijlocaşi centrali din lume, la echipe de club şi la naţională. Catalanul a pasat cu o precizie de metronom pe toată durata competiţiei şi când a fost nevoie a şi înscris. Golul din finală va rămâne pentru totodeauna în istoria mondoalelor.

Atacant: David Villa. 5 goluri pentru noul jucător al Barcelonei, care l-a lăsat în afara primului 11 pe Fernando Torres. Toreadorul Villa este un golgheter înnăscut şi a demonstrat din plin acest lucru şi în Africa de Sud. În locul lui putea fi nominalizat şi germanul Miro Klose, care a ratat marea şansă să devină golgheterul tuturor timpurilor de la Cupa Mondială.

Atacant: Diego Forlan. Fotbalistul lui Atletico a fost desemnat MVP-ul competiţiei. De obicei, atacant d egura porţii, de această dată, Forlan a înscris cu predilecţie d ela distanţă. Toate golurile sale pot candida fără probleme la titlul de cel mai frumos gol al competiţiei. A fost liderul Uruguayului, una dintre revelaţiile competiţiei.

La categoria cel mai bun antrenor, nu poate fi altcineva decât Vicente del Bosque, tehnicianul perfect pentru Cupa Mondială.

Daniel Neaşu