4 decembrie 1921. O dată la care s-a născut, cu siguranță, cel mai iubit fiu al Timișoarei. „Frații” Chinezul și Ripensia au smuls aplauze în întreaga țară și peste hotare și au umplut orașul de trofee, dar au murit prematur, în floarea vârstei. Șenila tancurilor sovietice n-a putut distruge însă dragostea arzătoare a timișorenilor pentru fobal. Iar urmașa celor doi coloși n-au fost vreuna dintre echipele muncitorești, de intreprinderi sau uzine. A fost un club studențesc, în care tinerețea, fair-play-ul și spiritul de luptă au făcut casă.

Poli a devenit, în timp, cuvântul cel mai des auzit în Timișoara. „Ce-a făcut Poli?”, „Ce zici de Poli?”, se aude de pretutindeni. Porumbeii din Piața Operei au fost puși și ei la curent cu tot ce mișcă la echipă, după zeci de ani de discuții aprinse despre fotbal ale celebrilor „golumbi”. Poli e încrustată în imaginea orașului, întocmai ca un tatuaj. Alb-violetul domină categoric cromatica orașului.

La Timișoara se iubește pătimaș. La Timișoara, dragostea necondiționtă nu e doar o vorbă aruncată-n vânt. Deși n-a cucerit decât două trofee majore de-a lungul anilor, Poli e mai iubită decât multe cluburi cu vitrinele ticsite de cupe. Timișorenii iubesc însă un ideal, iubesc ideea de polism, ideea de fair-play. Ei sunt siguri că vor ajunge din nou să domine întrecerea internă, precum o făceau Chinezul și Ripensia, în poveștile bunicilor. Iar asta chiar de vor trebui să aștepte încă 90 de ani. Dragostea pentru Poli nu se stinge. Ea „arde” din ce în ce mai mocnit, cu fiecare zi ce trece.

La mulți ani Poli, la mulți ani prieten drag!

gabriel.toth@banatsport.ro