Parcă în niciun loc de pe Pământ contradicția și nonsensul nu se încadrează atât de bine în peisajul general. Poate că România fără aceste două elemente ar fi ca o mâncare nesărată. Într-o societate atât de haotică și de gripată, n-aveam cum să ne așteptăm la un fotbal sănătos. Mai ales că vorbim de „sportul rege”, care atrage în jurul său indivizi din toate cele patru zări. De la săraci la bogați, de la academicieni la repetenți de școală primară.

Și, ca în orice domeniu de activitate din România, și forul de conducere al fotbalului e un festival al șarlataniei. Sandu, Lupescu, Kassai și, nu în cele din urmă, Duru. Sunt numai câțiva dintre oamenii care au adus fotbalul românesc la sapă de lemn. Sub Burkina Faso și, cât de curând, sub Santa Lucia, Papua Noua Guinee sau Vanuatu. Nu zâmbiți! Cu șleahta ferefisto-lepefistă încă vreo 10-15 ani la conducere, ceea ce pare acum o banală exagerare poate deveni realitate.

Dincolo de toate generalizările de mai sus, trebuie spus că Viorel Duru e un personaj demn de cartea recordurilor. E singurul președinte de organizație/comitet/comiție/scară de bloc care ia o decizie, apoi o contestă în instanțele abilitate. Dacă Chuck Norris „s-a născut într-o cabană construită de el”, atunci „Vio de la Licențiere” șutează și apoi respinge de pe linia porții.

gabriel.toth@banatsport.ro