În România, prezența pe podium a devenit o oază de liniște. Dacă te-ai săturat de camere, blițuri și microfoane, pune mâna și urcă în clasament. Cât mai sus! La fel ca pe Everest sau Aconcagua, ai parte de puțin vânt, puțin frig, însă nici țipenie de om. La poalele muntelui ajunge oricine!

Oțelul Galați, o echipă pe care nimeni n-o vedea nici măcar în lupta pentru Europa League, și-a luat un avans de cinci puncte în vârful clasamentului. Într-o liniște mormântală, în fața camerelor de filmat fixate doar din protocol (contractul pentru transmisia meciurilor), Dorinel Munteanu s-a cățărat pe cea mai înaltă culme în fotbalul românesc. Din spate vine Poli, echipa despre care toată lumea spune că ar fi principala candidată la titlu, și care are parte de maximum 2-3 știri săptămânal la jurnalele posturilor de profil. În fine, Vasluiul, trecută prin „focul” scandalului mediatic cu Lopez Caro, și-a pierdut aproape total reprezentarea în presa bucureșteană, dar a urcat constant în clasament.

Abia de la locul 6 (ocupat de Dinamo) în jos, vacarmul e de nesuportat. Partea de mijloc a ierarhiei seamănă cu un concert de broaște într-o seară de vară. Cât mai cere X pe Y? Care e ultimul preț pe care-l oferă Z? Cine este misterioasa echipă (pe care o notăm cu Q) care a intrat pe fir pentru W? Ce părere are M (fotbalist de care n-a mai auzit nimeni în ultimii 2 ani) despre fostul său coleg, P, care a înscris din 3 metri într-un amical cu o echipă din liga a IV-a cipriotă?

Să ne ferească Sfântu’ însă de ce ne vor auzi urechile în luna mai, atunci când un anumit club va serba 25 de ani de la un anumit eveniment...

gabriel.toth@banatsport.ro