Poli a dat aseară o palmă celor ce-au nedreptățit-o. Și a reușit să o dea în cel mai bine ales moment cu putință. Mai-marii fotbalului mioritic vizitează tot mai des DNA-ul, de unde ies crispați, irascibili, lăsând să li se vadă ditamai musca de pe căciulă. Echipele româenști se fac de râs în Europa, acolo de unde a fost izgonită Poli, fără să-i fie oferită nici până azi o explicație lămuritoare.

Timișoara fotbalistică n-a murit, deși mulți se grăbeau să-i cânte prohodul. Inclusiv șefii grupării echipate aseară în galben fosforescent, care, după tragerea la sorți a optimilor, s-au grăbit să o catalogheze pe Poli drept o simplă echipă de „B”. Ricketts, Curtean, Goga și ceilalți au demonstrat însă că se simt ca peștele-n apă în fața echipelor cu pretenții. Au demonstrat că locul lor e în Liga I. Au arătat că n-au uitat cu ce se mănâncă fotbalul de calitate, chit că sunt obligați să rătăcească un an printre „autobazele” ligii secunde.

Ironic sau nu, Poli a fost cel mai departe de Steaua din postură de divizionară B. Dintre toate meciurile disputate cel puțin în istoria modernă între cele două echipe, niciodată diferența n-a fost atât de clară, atât de covârșitoare, în favoarea Politehnicii.

Domnule Sandu, domnule Duru, vă întrebăm încă o dată... CE CĂUTĂM NOI AICI?!?

gabriel.toth@banatsport.ro