Primii ani ai clubului ce avea să devină simbolul unei întregi regiuni sunt plini de episoade interesante, însă despre care se cunosc prea puține amănunte. Cei care le-au trăit au plecat de ani buni dintre noi, în urma lor rămânând fotografii, ziare  roase de vreme și mult, mult mister.

O pagină cel puțin inedită din istoria clubului îi este dedicată lui Anton Cargnelli, un austriaco-italian, care a pregătit-o pe Poli în perioada 1926-1927, vreme de nouă luni. Școlit în dezvoltatul fotbal austriac al începutului de secol XX, Tony, cum era cunoscut printre apropiați, a adus cu el, la Timișoara, câteva idei inovatoare.

Mai întâi, a pregătit C.A.T.-ul, primul club de fotbal născut pe actualul teritoriu al României (n.r. 1902). Apoi, s-a îndreptat către o echipă ce emana tinerețe și pasiune pentru sportul cu balonul rotund, Politehnica. „Toate secretele fotbalului de la el le știu. Cât a stat la noi, vreo nouă luni, ne-a învățat abecedarul fotbalului: de la biomecanica lovirii mingii, la stop și pas. L-a luat pe fiecare în parte, i-a explicat, cu ajutorul tălmaciului (n.r. traducător) ce și cum să facă, îl supunea la un test. Pe măsură ce treceam testul, era tot mai radios la față și se bucura că are așa jucători buni”, rememora, acum ceva vreme, unul dintre marii fotbaliști ai Timișoarei, Vasile Deheleanu, component al Politehnicii în perioada instalării lui Cargnelli.

Antrenor la două echipe

Când a acceptat să preia Politehnica, Anton Cargnelli nu încheiase încă conturile cu C.A.T. În meciul direct din campionat, s-a consemnat inedita situație ca ambele grupări să fie coordonate de același tehnician. „Mai întâi, s-a dus la C.A.T. Am început cu stângul, pentru că Sepi a pus un stop și a trimis mingea direct în poarta noastră. Apoi au mai dat ei un gol, (...) până ce, la un contraatac, Chiroiu a adus scorul la 1-2 și, din nou el, la 2-2. A venit apoi o ploaie torențială și chiar a fost vorba să se întrerupă meciul, «să nu răcească copiii». Cargnelli a venit la noi să ne sfătuiască cum să marcăm, iar pe adversari îi învăța cum să ne marcheze nouă. După pauză, Chiroiu a mai marcat un gol așa că am făcut un scor de senzație”, a povestit același Vasi Deheleanu.

Cine era, totuși, Cargnelli?

S-a născut la 1 februarie 1889, la Viena, într-o familie mixtă, tatăl său fiind italian, iar mama austriacă. A început fotbalul la juniorii lui Rennweger SV, în 1901, trecând apoi, la AC Victoria Viena, SC Germania Schwechat, de unde l-a remarcat prim divizionara Viena AF, la care a ajuns în 1913. A evoluat pe mai multe posturi, de la apărător, până la centru înaintaș.
După încheierea carierei de jucător, a studiat științele sportului, iar apoi a antrenat diverse echipe din Koln, Dortmund și Karlsruhe. A urmat un periplu de un an și câteva luni la Timișoara, unde a pregătit C.A.T.-ul și Politehnica. După despărțirea de Banat, a ajuns la AC Torino, reușind să câștige primul titlu de campioană din istoria clubului, în 1928. Un alt succes major l-a înregistrat la Inter Milano, denumită, la finele anilor 30, AS Ambrosiana-Inter. Cargnelli a câștigat Cupa Italiei cu nerazzurri în 1939 și, un an mai târziu, Il Scudetto.

Cargnelli a mai antrenat, de-a lungul vremii, echipe celebre din Italia, precum Palermo, Foggia, Bari, Lazio sau Bologna. S-a stins din viață la 27 iunie 1974, la Torino.

gabriel.toth@banatsport.ro