Născut pe 4 septembrie 1975, Vali este un timişorean autentic. A început fotbalul la 10 ani, la Pogresul, după ce a fost „racolat” de Maşcovescu din Generala 21. Face junioratul la Gara Mică şi debutează tot acolo ca senior (1993), la 17 ani, în Divizia D. Pierde prima promovare cu Progresul, într-un baraj cu CPL Arad. Trece gardul la UMT, unde joacă timp de doi ani între 95-97 alături de o generaţie frumoasă, condusă de Tavi Popescu. Reuşeşte aici prima promovare, din C în B, apoi face pasul către Poli.

Poli, cu bune şi rele

Joacă pe "Dan Păltinişanu" din 1997 până în 2000, fix până la venirea groparului Zambon. „Am jucat numai în B cu Poli, dar am fost onorat să fiu coleg cu Vlaicu sau Rotariu de exemplu. Nu am excelat noi atunci, dar am format o echipă bună. O singura dată am avut probleme. Ţin minte un meci special pentru mine. Jucam cu Chimica Târnăveni şi trebuia neapărat să batem, ca să nu avem probleme cu retrogradarea. Era o ploaie mocănească şi rece, iar la pauză toţi cei 300 de spectatori s-au strâns la tribuna a II-a, unde stătea vechea galerie şi chiar dacă vremea era groaznică, au cântat toată repriza. Ne-a ajutat enorm şi ne-am impus cu 2-1, eu marcând ambele goluri. Când a venit  Zambon, eram deja neplătit de luni bune şi ştiam ce fel de om e. I-am zis că mă las de fotbal - vorbisem deja cu Iosif Rotariu să merg la ASU Poli alături de Robi Ivan, Sorin Mihai, Guşatu, Frunză - că vreau să mă axez pe arbitraj şi aşa mi-au dat dezlegare, altfel nu mă lăsau să plec”, şi-a amintit Vali despre perioada alb-violetă.

A jucat peste 100 de meciuri pentru Poli, marcând de 30 de ori. La ASU Poli termină pe locul secund în liga a III-a, dar face un cuplu extraordinar cu Mugur Guşatu. Marchează 31 de goluri, dar urmează un moment de cumpănă pentru fotbalist.

Trece în judeţul vecin, apoi în ţara vecină

„După acel sezon cu 31 de goluri, aşteptam oferte. Nimeni din judeţul Timiş nu m-a dorit. Absolut nimeni. Treceam şi printr-o perioadă financiară mai proastă, tocmai mi se născuse şi băiatul... Şi într-o zi mă trezesc la uşă cu Ionuţ Popa şi Dan Mănăilă. Vroiau să mă transfere la UTA. Fiind timişorean, nici nu am vrut să mă gândesc, dar le-am zis că voi studia oferta, spunându-le că am mai multe, deşi nu aveam. M-am hotărât în cele din urmă să semnez cu ei. Acum, o parte interesantă. Am fost în cantonamentul echipei la Câmpulung Moldovenesc şi după 3 zile am venit acasă, nu suportam atmosfera. Eram hotărât să nu încep campionatul acolo. Totuşi, chiar înainte de debut m-am prezentat la echipă, am dat gol în fiecare joc din debutul sezonului şi astfel am reuşit să mă acomodez, cu doar cu 3 zile de pregătire”, ne-a spus Miculescu.

Acesta reuşeşte în sezonul 2001-2002, 15 goluri, iar UTA promovează în Liga I. Nu rămâne în tricoul alb-roşu din cauza incertitudinilor de la club şi merge în Ungaria. Joacă în prima ligă pentru Bekescsaba, aproape 3 sezoane complete, înscrie 30 de goluri, iar din 2005 revine în România. Evoluează la FC Bihor şi ajunge cu echipa de pe Crişul Repede în triunghiularul de promovare alături de Urziceni şi Forex. Oradea nu avea să promoveze atunci, iar Vali revine în judeţul Timiş.

Promovări pe bandă rulantă

Ajunge la Unirea Sânnicolau Mare, unde face parte dintr-o generaţie experimentată cu Bota, Stoianov, fraţii Ignea, Hromei, Berceanu, iar la finele sezonului 2007 reuşeşte o nouă promovare, în B. Se transferă la Gătaia, joacă 6 luni în liga a III-a, apoi este chemat în trupa „dacilor liberi”. Marchează, doar în retur, 16 goluri şi pune serios umărul la promovarea istorică a Fortunei Covaci în liga secundă. Nu rămâne în B2, şi o ia de la capăt, merge la Giarmata în Divizia D, dar după numai o etapă, echipa este acceptată în C şi joacă aici un an şi jumătate, fiind, ca de obicei, golgheterul echipei.

Returul trecut a jucat la Juventus Pişchia în D-ul timişean, unde a marcat 20 de goluri în 17 jocuri, iar acum antrenează această formaţie, mult schimbată faţă de cea care făcea legea sezonul trecut. „A fost o şansă pentru mine să încep să antrenez şi am vrut să dau le o mână de ajutor celor de aici”, şi-a explicat trecerea din teren pe bancă, Vali Miculescu.

Licenţă B

Vali nu este nou în branşa antrenorilor, el pregătind deja de mai mulţi ani o grupă de copii de la Electrica. Rezultatele lui sunt excelente, într-atât cât echipa pe care o instruieşte, Electrica 2001, unde joacă cu succes şi băiatul său, a câştigat trei ani la rând un puternic turneu internaţional din Slovacia.

Vali a absolvit Şcoala Federală de Antrenori încă de când juca la Bihor şi are Licenţa B. Acum, vrea să salveze de la retrogradare Juventus Pişchia şi să aibă pe mai departe rezultate bune cu Electrica 2001.

Superlative şi regrete

„Ca fotbalist m-am simţit excelent la UMT, eram foarte mulţi tineri, de vârste apropiate, care ne înţelegeam bine şi în teren şi în afara lui. La Poli a fost extraordinar când l-am avut antrenor pe Roti, iar la UTA forţa grupului unit a adus promovarea. Îi apreciez foarte mult pe antrenorii ca Iosif Rotariu, Tavi Popescu, Ionuţ Popa, Dembrovschi, Ion Marin, iar un 11 ideal cu care am jucat cred că ar fi următorul: Huţan - Panin, Lupuţ, Botiş, Panaitescu, Todea, Rotariu, Bota, Vlaicu, Guşatu, Miculescu”, ne-a spus Vali despre ce a fost mai bun în cariera sa.

Fotbalistul are însă şi regrete: „Îmi pare rău că nu am jucat cu Poli în prima ligă, este regretul carierei mele. Apoi, când eram la UMT am primit o ofertă de la FC Naţional, chiar în sezonul când şi Utfineanţ a plecat la Dinamo. Nu m-am dus, că eram ataşat prea mult de casă şi de locurile de aici”.

Puţini ştiu că Vali a început fotbalul ca mijlocaş la închidere, a ajuns repede atacant, dar şi libero, la Poli, sub comanda lui Dembo. Are aproape 200 de goluri marcate în toate campionatele în care a jucat, fiind un exemplu pentru tânăra generaţie pentru ceea ce înseamnă atitudine, precizie, forţă şi polivalenţă.

Două citate în loc de post scriptum

„Pe timpuri se juca mult mai spectaculos. Adevărul este că în acei ani erau şi fotbalişti de calitate, acuma sunt doar jucători. Mă minunez cum la naţională nu au curajul ai noştri să preia o minge cu adversarul în spate... De aceea am ajuns şi unde suntem acum”.

„Peste 10 ani mă văd în tribună, relaxat şi fără stres, admirându-l pe băiatul meu cum joacă în prima ligă. Nu contează ţara, contează să fie prima ligă”

daniel.neacsu@banatsport.ro